Computerul Tomograf | Mecanismul de funcționare

Funcționarea CT se bazează pe două principii:

Măsurarea atenuării unui fascicul de raze X ce traversează un corp și calculul coeficientului său de atenuare.
Reconstrucția imaginii unui obiect plecând de la proiecțiile sale diferite.

Planul de secțiune pentru majoritatea structurilor investigate este cel transversal sau axial.

În inelul ce reprezintă brațul tomografului se află un emițător de raze X, iar în partea opusă acestuia se regăsește un rând de detectori al căror rol este de a recepta energia fotonică ce a traversat corpul uman și de a o transforma în energie luminoasă. Energia luminoasă este ulterior transformată în semnale electrice de o fotodiodă. Semnalele, fiind digitalizate sunt transmise unui procesor de imagini, în acest mod construindu-se imaginea pe baza unui număr mare de măsurători.

Brațul tomografului se mișcă de-a lungul corpului pentru a mapa întreg organul cerut, iar emițătorul și detectoarele se învârt în interiorul brațului pentru a surprinde din diverse unghiuri acțiunea, conducând la studierea unei zone din mai multe direcții și la obținerea unor rezultate de o calitate mai bună, la o rezoluție crescută.

Razele X sunt absorbite diferit de țesuturile prin care trec, astfel încât la detectorii din partea opusă ajung într-un număr mai mare sau mai mic. Computerul compară absorbția razelor de la detectorii vecini și își dă astfel seama mai bine de formă internă și neregularitățile diverselor organe sau țesuturi.

Uneori, pentru vizualizarea mai clară a țesuturilor este necesară administrarea unei substanțe de contrast. În tomografia computerizată cel mai frecvent se utilizează substanțe de contrast iodate.

Substanța de contrast:

Substanțele de contrast au rolul de a determina mărirea contrastului natural al vaselor sanguine și al organelor interne, rezultând astfel un diagnostic mai corect. Acestea sunt folosite în toate metodele de radio-imagistică (radiologie, ecografie, CT, RMN) și se administrează per os sau intravascular.

În CT se utilizează substanțe de contrast pozitive (cel mai des fiind folosite cele pe bază de iod), pentru opacificarea vaselor sanguine, căilor biliare/excretorii urinare, articulațiilor și canalului rahidian. Această substanță este incolora, hidrosolubilă și stabilă în condițiile adecvate.

Diferențe între CT și RMN:

Principala diferență dintre cele două este reprezentată de tehnologia utilizată. Spre deosebire de CT, care utilizează razele X, RMN-ul folosește o combinație între undele radio si câmpul magnetic pentru a obține o imagine a suprafețelor dorite.
Spre deosebire de RMN, datorită razelor X, CT-ul utilizează radiații.
Scanările CT sunt rapide și nedureroase, în timp ce scanările RMN sunt zgomotoase, de lungă durată și pot provoca anxietate și claustrofobie.

Diferențe între CT și ecografie:

Asemenea RMN-ului, ecografia nu utilizează radiații.
CT-ul are anumite riscuri de apariție a malformațiilor fetale, spre deosebire de ecografie care nu prezintă riscuri pentru femeile însărcinate.
Scanarea CT creează o imagine 3D a structurii dorite, în timp ce ecografia poate forma imagini 2D, 3D sau chiar 4D.
Ecografia utilizează o undă sonoră produsă în impulsuri scurte la frecvența dorită și se focalizează pe regiunea de interes din corp.
Ambele metode sunt de scurta durata, scanarea CT fiind puțin mai lungă decât ecografia.
Scanarea CT este mai utilizată în evidențierea tumorilor, leziunilor sau anomaliilor, în timp ce ecografia este mai mult utilizată pentru diagnosticare, vizualizând mușchii, tendoanele sau organele interne și pentru determinarea leziunilor.